Va impartiasim din experientele orasului caritatii (cu bucurie), nu pentru a atrage atentia si nu pentru mandrie. Dorim mai degraba sa spunem ca exista oameni care vor sa iubeasca si ca exista oameni care au nevoie de iubire. Vrem doar sa cream punti intre acestia. Nici nu vrem sa obtinem vreun beneficiu sau sa atragem donatii. Nu acesta este scopul. Pentru Domnul, mai importanta este jertfa omului simplu, care ofera o farfurie, dar o face din toata inima, decat darul avutului cu infatuare. Domnul vrea ca omul sa iubeasca, nu sa dea. Multumim celor care ne sunt aproape si ne-au daruit din ei insisi in aceste zile: George, Lenuta, V. (anonim), Carolina, Magda, Ticu... In seara asta fratii de pe strada au primit o ciorba cu orez pregatita de calugari si niste haine, ieri o ciorba de fasole, azi doua familii cu 7 copii au primit imbracaminte si mancare, iar Larisa, de 15 ani, medicamente. Andrei Viorel are nevoie de rugaciune pentru vindecare, Alex, Ioana s-au jucat, Florica s-a simtit bine, iar noi si voi dorim sa ne unim in caritate. Daca doresti sa dai ceva din tine sau din viata ta, nu ezita. Doar aceasta te implineste. Domnul te asteapta. Si te iubeste!

Daniela a pregatit azi pentru oamenii strazii o oala mare de ciorba, iar saracii s-au incalzit. Ieri s-au hranit altii, iar maine din nou altii. Multumim si Carolinei pentru painea daruita. Iar o familie simpla, de la marginea unui sat, cu 7 copii au primit alimente simple pe care orasul caritatii le-a primit din simplitatea altora. Multumim Domnului si tuturor celor care sprijiniti orasul caritatii.

Pe 1 ianuarie, seara, erau destui pe strada care aveau nevoie de mancare. Orasul caritatii a reusit sa pregateasca doar 20 de portii de ciorba calda. Insa oamenii strazii mai intrebau: "mai aveti o portie?" Mai era nevoie...Era destul de frig, iar mancarea calda era minimul necesar si cel mai simplu mod de a incalzi ceva in fiinta lor. Nu ne intereseaza niciodata un numar, ci omuli in sine. El are un nume. I-am intalnit pe Lucian, pe Alex de 63 de ani, pe Cipri de 24 de ani, pe un copilas, Florin, de 6-7anisori, pe Ioana de 58 de ani, pe Viorel, Michi, Jean, Cristi, Nelu, Costel si altii. Ioana are nevoie de o haina, Viorel la fel...Fiecare om are un suflet, o istorie, o viata pretioasa, care insa si-o petrec pe strada. Isus traieste si este prezent in acesti oameni simpli. Dumnezeu ii iubeste!

Orasul caritatii continua si dupa Craciun si va continua cu ajutorul Domnului tot anul si in viitor... pana va fi un oras mare, frumos, cu case si locuri in care cei nevoiasi sa gaseasca mangaiere si dragoste. Aseara a mai oferit mancare calda pentru 15 oameni ai strazii, datorita sorei noastre (care vrea sa ramana anonima) si a mai purtat bucurie in oamenii pe care i-a intalnit, in special in mijlocul a doua familii, una cu 7 copii si alta cu 5. Domnul va iubeste! La multi ani!

Povestea Ioanei de 13 ani si a lui Alex de 10 ani este iesita din orice scheme. Nu stiau sa scrie nici sa citeasca; nu au fost la scoala. Dupa ce tatal lor a intrat in penitenciar, au ramas cu mama lor, care nestiind cum sa isi pastreze locuinta, a ajuns in strada. Impreuna cu copii, au inceput sa doarma noaptea pe la guri de metrou, prin gara sau chiar pe trotuar liber, inveliti sau nu sumar cu ceva. I-am gasit la doua noaptea luptandu-se cu un aurolac. I-am luat la noi si de atunci orasul caritatii a incercat sa aiba grija de acesti copii frumosi, Au inceput scoala, abecedarul, sa scrie putin, sa citeasca... usor, usor si-au recapatat dorinta de a face si ceva nou in viata: sa faca teme. Sa invete. Parea ca totul incepe sa se reconstruiasca, ba chiar si Craciunul fusese frumos... cand, insa, brusc, din impulsivitatea inexplicabile a mamei, pe care nu o judecam, copiii au fost luati de aceasta din nou in strada, de data asta in zapada, in ninsoare si in frig. Orasul caritatii simte greu acest lucru, mai ales ca acesti copii incepusera sa se deschida la noi, sa se lumineze si sa indrazneasca sa se gandeasca la o alta viata, diferita de cea a strazii. Acum nu stim unde sunt. Insa stim ca Dumnezeu ii ocroteste. Poate ii vom reintalni sau nu, dar ne vom ruga sa le fie bine. Roaga-te si tu pentru aceste suflete frumoase. Multa binecuvantare!

Orasul caritatii traieste in pomana. Daca primim, oferim, daca nu, asteptam. Multumim Carolinei. Ea a fost atenta si a dorit sa ajunga la orasul caritatii niste ciorba si paine, mancare ce a ajuns la oamenii strazii. In noaptea asta, orasul caritatii l-a intalnit pe Raducu, de 30 de ani, pe cartoane, pe strada, care sufla din aurolac, dar care a primit o ciorba, apoi pe Ion, de 32 de ani, care a primit un sandvis. pe Tiberiu, de 24 de ani, care a primit ceva cald, apoi pe Viorel, in jur de 55 de ani, care avea nevoie de o patura (doarme si el, dar la intrare intr-un cinema, apoi pe Ioana si Ion, doi varstinic, care dorm la Cinema Patria (adica in aer liber, in fata cinematografului, iar aer liber inseamna frig!). Sa ne rugam pentru Ioana de 13 ani si Alex de 10 ani, care probabil acum dorm pe strada. Asteptam si alti colaboratori in orasul caritatii. Daca cineva doreste ca o seara pe saptamana sa colaboreze, il asteptam cu drag. Multa pace!

Prin ghetoul din Rahova a trecut astazi orasul caritatii. Si prin imprejurimi. A oferit din cele primite celor pe care i-a intalnit. Seara, orasul caritatii a oferit mancare mai multor oameni de pe strada. I-a intalnit pe Michi, un tanar de 23 de ani, care isi infunda durerea cu aurolac. I-a intalnit si pe Alex, pe Stefania de 21 de ani ambii oameni de strada, pe Mihai, Viorel, Laurentiu, Enache, ...si altii, toti oameni, care in ploaia din aceasta seara, incercau un loc maipotrivit pentru a dormi in noapte. Au mai ramas atatia altii afara si fara mancare calda. Nu am mai avut si pentru ei. Speram pe viitor sa gasim mai multa mancare si persoane care sa se implice. Multumim Vioricai pentru daruirea si dragostea sa, multumim si Corinei pentru efortul de ieri. Multa pace tuturor si va asteptam in orasul caritatii... adica o comunitate de oameni care doresc sa daruiasca din ceea ce au... iubire.

Ghetoul din Mihailesti este destul de dezolant. Acolo a ajuns astazi orasul caritatii, la o familie cu multi copii, carora le-a oferit prosoape, sapunuri, sampoane si altele... Si fiind in Mihailesti, a intalnit o alta familie cu 7 copii, care s-au bucurat de dulciurii, o alta cu 4 copii, o alta cu 6 copii si iar o alta cu 4 copii, pe care a incercat sa ii faca sa surada prin putinele daruri daruite. In seara aceasta, orasul caritatii, datorita pilafului cu pui, pregatit de Daniela, a oferit mancare calda pentru 11 oameni ai strazii, simpli ca de obicei, dar fara alta casa, decat strada si fara alt pat, decat cartonul sau o simpla patura pe beton. Multumim Danielei, Vioricai, Carolinei, care sustin orasul si va asteptam si pe voi, ceilalti in orasul caritatii. Nu-ti fie teama sa fii bun, atat cat reusesti. Putin cu putin, se aduna, iar bucuria in inimile celor simpli si creste. Dumnezeu vrea sa iubeasca lumea si prin tine!