10.07.2015

Statornicia nu este o ambitie umana profana. Ci deschiderea constanta la lucrarea Duhului. Nu este rutina rece si pasiva, ci disponibilitate creativa la nou. Incercam prin exercitiu. Dinamica simpla a orasului caritatii o intalneste pe Petruta cu nevoia sa de detergent si alimente, pe Angelica, cu nevoia de un pat (caci celalalt tocmai s-a naruit) si de ale gurii, pe Mihaela si Marian cu nevoia de un loc unde sa doarma... si pe multi altii care isi construiesc viata zi cu zi, cautand hrana, ajutor si incurajare. Alti oameni simplii de pe strada au intrat in aceeasi traiectorie simpla a caritatii. Multumim celor care s-au deschis spre slujire si caritate.