7.03.2015

Orasul caritatii a simtit multa durere in seara aceasta. L-a vazut pe Dan, de 21 de ani plangand, cu mana paralizata, trist, destul de ametit si cu epilepsie... la metrou. Prietenul sau, Nelu, ne-a asigurat: "suntem cu el, nu il lasam, suntem douazeci de boschetari cu el, nu il lasam". Cat de loial si sincer. Pana la lacrimi! Dar eu, sau tu? Orasul caritatii a incercat in seara asta mai mult decat de obicei. Cu simplitate, a dorit sa pregateasca peste 50 de portii de mancare calda pentru fratii de pe strada. Pentru Cristos. Le multumim enorm pentru aceasta Danielei, Paulei, Elizei, Veronicai. Şi pretuim enorm curajul celor doua tinere care au fost pe strada 2 ore sa il slujeasca pe Isus in cel sarac. Ne-am mai dori enorm sa vina! Lumea nocturnă, trista si ranita are nevoie de atata dragoste. Sa facem rugaciuni. Si pentru Dan. Iar Domnul sa va binecuvanteze pe voi toti si sa va rasplateasca inima buna! "Sa nu facem din casa Tatalui, casa de negustorie", ci din templul sufletului tau sa izvorasca dragoste, curaj, seninatate, care sa umple suflete ce au nevoie de iubire!