29.01.2015

L-am intrebat discret cum il cheama. Si mi-a raspuns ilar: "bos, bos, bos, bos, boschetar" Desigur ca nu mi-am permis sa rad. El poate a crezut ca-si definea identitatea, insa stiam ca este doar o conduita de moment. Identitatea sa e mult mai pretioasa: este un fiu iubit enorm de Dumnezeu. Lui si altor frati de pe strada, orasul caritatii le-a oferit mancare calda. I-am intalnit si pe Gheorghita de 34 de ani si pe Ileana tot 34, acoperita de o plapuma, pe trotuar, pe Nelu...dar si pe un tanar foarte slab, de 23 de ani, care ne-a spus ca se numeste Santo. Adevarat! Caci dincolo de aparente, purta adanc in fiinta sa prezenta lui Dumnezeu cel sfant. Orasul caritatii a oferit unui tatic cu multi copii o butelie, la fel si Ionelei, mama cu doua fetite, tot o butelie. Caci ambele familii aveau doar aragaz de la orasul caritatii. Iar alti copii s-au bucurat de incaltari, mancare sau de hainute simple, pe care orasul le-a primit pomana si le-a transmis asemenea. Ne bucuram enorm. Ar fi nevoie mare de vreun voluntar, care cum vrea, macar cateva ore pe saptamana sa faca teme cu cei doi copii de la baza orasului caritatii... sunt clasa I la a doua sansa si i-ar ajuta enorm. Va multumim! Ii suntem recunoscatori sorei V, sorei Lenuta, lui Cristofor si altui confrate anonim. Sa va bucurati de pacea Domnului si de iubire in adancul inimii!